Cod Juridic - Legislatia de care ai nevoie

TITLUL VI

MASURILE DE SIGURANTA

Capitolul I

Dispozitii generale

Art. 111. - Scopul masurilor de siguranta

Masurile de siguranta au ca scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala.

Masurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala.

Masurile de siguranta se pot lua chiar daca faptuitorului nu I se aplica o pedeapsa, cu exceptia masurii prevazute în art. 112 lit. d).

Art. 112. - Felurile masurilor de siguranta

Masurile de siguranta sunt:

a) obligarea la tratament medical;

b) internarea medicala;

c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;

d) interzicerea de a se afla în anumite localitati;

e) expulzarea strainilor;

f) confiscarea speciala;

g) interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata.

Capitolul II

Regimul masurilor de siguranta

Art. 113. - Obligarea la tratament medical

Daca faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pâna la însanatosire.

Când persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu se prezinta regulat la tratament, se poate dispune internarea medicala.

Daca persoana obligata la tratament este condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectueaza si în timpul executarii pedepsei.

Masura obligarii la tratament medical poate fi luata în mod provizoriu si în cursul urmaririi penale sau al judecatii.

Art. 114. - Internarea medicala

Când faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla într-o stare care prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii într-un institut medical de specialitate, pâna la însanatosire.

Aceasta masura poate fi luata în mod p rovizoriu si în cursul urmaririi penale sau al judecatii.

Art. 115. - Interzicerea unei functii sau profesii

Când faptuitorul a savârsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, se poate lua masura interzicerii de a ocupa acea functie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupatie.

Aceasta masura poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 116 - Interzicerea de a se afla în anumite localitati

Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel putin un an a mai fost condamnata pentru alte infractiuni, daca instanta constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savârsit infractiunea sau în alte localitati constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localitati anume determinate prin hotarârea de condamnare.

Conditia ca faptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infractiuni nu se cere, când se pronunta o condamnare mai mare de 5 ani.

Aceasta masura poate fi luata pe o durata pâna la 5 ani si poate fi prelungita daca pericolul social subzista. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial.

În cazul infractiunilor de furt, tâlharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prostitutie, viol, relatii sexuale între persoane de acelasi sex si perversiune sexuala, masura de siguranta poate fi luata oricare ar fi pedeapsa aplicata, durata sau cuantumul acesteia si chiar daca faptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infractiuni.

Masura de siguranta poate fi revocata la cerere sau din oficiu, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, dar numai daca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 117. – Expulzarea

Cetateanului strain care a comis o infractiune i se poate interzice ramânerea pe teritoriul tarii.

Dispozitia alineatului precedent se aplica si persoanei fara cetatenie care nu are domiciliu în tara.

În cazul în care expulzarea însoteste pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzarii are loc dupa executarea pedepsei.

Persoanele prevazute în prezentul articol nu vor fi expulzate daca exista motive serioase de a se crede ca risca sa fie supuse la tortura în statul în care urmeaza a fi expulzate.

Art. 118. – Confiscarea specialã

Sunt supuse confiscãrii speciale:

a) bunurile produse prin sãvârsirea faptei prevãzute de legea penalã;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la sãvârsirea unei infractiuni, dacã sunt ale infractorului sau dacã, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Aceastã mãsurã nu poate fi dispusã în cazul infractiunilor sãvârsite prin presã;

c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul sãvârsirii unei infractiuni, dacã au fost utilizate la comiterea acesteia si dacã sunt ale infractorului. Când bunurile apartin altei persoane confiscarea se dispune dacã producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuatã de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului;

d) bunurile care au fost date pentru a determina sãvârsirea unei fapte sau pentru a rãsplãti pe fãptuitor;

e) bunurile dobândite prin sãvârsirea faptei prevãzute de legea penalã, dacã nu sunt restituite persoanei vãtãmate si în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia;

f) bunurile a cãror detinere este interzisã de lege.

În cazul prevãzut în alin. 1 lit. b), dacã valoarea bunurilor supuse confiscãrii este vãdit disproportionatã fatã de natura si gravitatea infractiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bãnesc, tinând seama de urmarea infractiunii si de contributia bunului la producerea acesteia.

În cazurile prevãzute în alin. 1 lit. b) si c), dacã bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana cãreia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscã echivalentul în bani al acestora.

Dacã bunurile supuse confiscãrii nu se gãsesc, în locul lor se confiscã bani si bunuri pânã la concurenta valorii acestora.

Se confiscã, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscãrii, cu exceptia bunurilor prevãzute în alin. 1 lit. b) si c).

Instanta poate sã nu dispunã confiscarea bunului dacã acesta face parte din mijloacele de existentã, de trebuintã zilnicã ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra cãreia ar putea opera mãsura confiscãrii speciale.

Art. 118¹.- Interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata

Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savârsite asupra membrilor familiei, daca instanta constata ca prezenta acesteia în locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a reveni în locuinta familiei, la cererea partii vatamate. Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pâna la 2 ani.