Cod Juridic - Legislatia de care ai nevoie

Elefant.ro - Premium

Libris.ro

CV 2006 - Titlul 5 - Regimuri vamale

TITLUL V

Regimuri vamale

 

CAPITOLUL I

Punerea în liberã circulatie

 

Art. 101. – (1) Punerea în liberã circulatie conferã mãrfurilor strãine statutul vamal de mãrfuri românesti.

(2) Punerea în liberã circulatie atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã si îndeplinirea formalitãtilor vamale prevãzute pentru importul mãrfurilor, precum si încasarea oricãror drepturi legal datorate.

Art. 102. – (1) Prin exceptie de la art. 90 alin. (2), în situatia în care ulterior înregistrãrii declaratiei vamale, pânã la acordarea liberului de vamã, intervin taxe vamale de import reduse, titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia poate solicita autoritãtii vamale aplicarea taxei vamale mai favorabile.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care nu a fost posibilã acordarea liberului de vamã din motive imputabile declarantului.

Art. 103. – Când un transport este format din mãrfuri cu încadrãri tarifare diferite, iar operatiunile de clasificare tarifarã si de completare a declaratiei vamale ar presupune un efort suplimentar si cheltuieli disproportionate fatã de drepturile de import care se percep, autoritatea vamalã poate aproba, la cererea declarantului, ca drepturile de import sã fie achitate pentru întregul transport, pe baza clasificãrii tarifare a mãrfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxã vamalã de import.

Art. 104. – (1) Mãrfurile puse în liberã circulatie, care au beneficiat de drepturi de import reduse sau zero în functie de destinatia lor finalã, rãmân sub supraveghere vamalã pânã când conditiile pentru acordarea tratamentului favorabil înceteazã a mai fi aplicabile, precum si în cazurile în care mãrfurile sunt exportate sau distruse.

Supravegherea vamalã se încheie si când mãrfurile sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevãzute pentru aplicarea tratamentului favorabil, cu conditia achitãrii taxelor datorate la punerea în liberã circulatie.

(2) Drepturile si obligatiile titularului unui tratament tarifar favorabil pot fi, în conditiile prevãzute de autoritatea vamalã, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc conditiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauzã.

(3) Dispozitiile art. 110 si 112 se aplicã în mod corespunzãtor mãrfurilor prevãzute la alin. (1).

Art. 105. – Titularii punerii în liberã circulatie a mãrfurilor destinate unei anumite utilizãri, în cazul în care, ulterior acordãrii liberului de vamã, schimbã utilizarea mãrfii, sunt obligati sã înstiinteze în prealabil autoritatea vamalã, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzãtor noii utilizãri.

Art. 106. – (1) Mãrfurile puse în liberã circulatie îsi pierd statutul vamal de mãrfuri românesti când declaratia de punere în liberã circulatie este invalidatã dupã acordarea liberului de vamã.

(2) Mãrfurile puse în liberã circulatie îsi pierd statutul vamal de mãrfuri românesti si când drepturile de import sunt rambursate sau remise:

a) în cadrul regimului de perfectionare activã sub forma sistemului cu rambursare;

b) în cazul mãrfurilor defecte sau al celor care nu respectã prevederile contractuale;

c) în situatiile prevãzute la art. 262, când rambursarea sau remiterea este supusã conditiei ca mãrfurile sã fie exportate sau reexportate ori sã li se atribuie o destinatie vamalã aprobatã în conditiile prevãzute de regulamentul vamal.

 

CAPITOLUL II

Regimuri suspensive si regimuri vamale economice

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

 

Art. 107. – (1) Sintagma regim suspensiv se utilizeazã, în cazul mãrfurilor strãine, pentru urmãtoarele regimuri:

a) tranzit;

b) antrepozitare vamalã;

c) perfectionare activã sub forma unui sistem cu suspendare;

d) transformare sub control vamal;

e) admitere temporarã.

(2) Sintagma regim vamal economic se utilizeazã pentru urmãtoarele regimuri:

a) antrepozitare vamalã;

b) perfectionare activã;

c) transformare sub control vamal;

d) admitere temporarã;

e) perfectionare pasivã.

(3) Prin mãrfuri de import se întelege mãrfurile plasate sub un regim suspensiv, precum si mãrfurile care, în cadrul regimului de perfectionare activã în sistem cu rambursare, au fãcut obiectul formalitãtilor de punere în

liberã circulatie si al formalitãtilor prevãzute la art. 145.

(4) Prin mãrfuri în aceeasi stare se întelege mãrfurile de import care, în regimul de perfectionare activã sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nici o operatiune de perfectionare sau de transformare.

Art. 108. – (1) Utilizarea unui regim vamal economic este conditionatã de eliberarea unei autorizatii de cãtre autoritatea vamalã.

(2) Autorizatia se acordã persoanelor care asigurã toate conditiile necesare pentru efectuarea corectã a operatiunilor si când autoritatea vamalã poate asigura supravegherea si controlul regimului fãrã a mai trebui sã introducã mãsuri administrative disproportionate fatã de necesitãtile economice respective.

(3) Conditiile în care este utilizat regimul respectiv sunt stabilite în autorizatie.

(4) Titularul autorizatiei este obligat sã informeze autoritatea vamalã asupra tuturor elementelor survenite dupã acordarea autorizatiei care pot influenta mentinerea acesteia sau conditiile de utilizare a acesteia.

Art. 109. – Orice produse sau mãrfuri obtinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv se considerã ca fiind plasate sub incidenta aceluiasi regim, cu respectarea prevederilor exprese ale art. 4 pct. 11 lit. a) teza a doua.

Art. 110. – (1) Autoritatea vamalã poate conditiona plasarea mãrfurilor sub un regim suspensiv de constituirea unei garantii care sã asigure plata datoriei vamale care s-ar naste pentru aceste mãrfuri.

(2) Prin regulamentul vamal pot fi prevãzute dispozitii speciale privind constituirea unei garantii în cadrul unui anumit regim suspensiv.

Art. 111. – (1) Regimul suspensiv economic se încheie când mãrfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obtinute sub acest regim primesc o nouã destinatie vamalã admisã.

(2) Autoritatea vamalã ia toate mãsurile necesare pentru a reglementa situatia mãrfurilor pentru care regimul vamal nu s-a încheiat în conditiile prevãzute.

Art. 112. – Drepturile si obligatiile titularului unui regim vamal economic pot fi, în conditiile prevãzute de autoritatea vamalã, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc conditiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauzã.

 

SECTIUNEA a 2-a

Tranzitul

 

Art. 113. – (1) Regimul de tranzit permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al:

a) mãrfurilor strãine, fãrã ca acestea sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;

b) mãrfurilor românesti, în cazurile si în conditiile prevãzute în reglementãri specifice pentru a se evita ca produsele care beneficiazã de mãsuri speciale de export sã eludeze sau sã beneficieze nejustificat de aceste mãsuri.

(2) Transportul mentionat la alin. (1) se efectueazã în urmãtoarele modalitãti:

a) conform regimului de tranzit;

b) în baza unui carnet TIR – Conventia TIR – Conventia vamalã relativã la transportul international al mãrfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, întocmitã la Geneva la 14 noiembrie 1975, la care România a aderat potrivit Decretului nr. 420/1979;

c) în baza unui carnet ATA, utilizat ca document de tranzit – Conventia privind admiterea temporarã, adoptatã la Istanbul la 26 iunie 1990, ratificatã de România prin Legea nr. 395/2002;

d) în baza altor norme prevãzute prin acorduri sau conventii internationale la care România este parte;

e) prin postã, inclusiv colet postal.

(3) Regimul de tranzit nu înlãturã aplicarea dispozitiilor specifice aplicabile transportului mãrfurilor plasate într-un regim vamal economic.

Art. 114. – (1) Regimul de tranzit se încheie si obligatiile titularului se considerã îndeplinite când mãrfurile plasate sub acest regim si documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinatie, în concordantã cu dispozitiile regimului.

(2) Autoritatea vamalã descarcã regimul de tranzit când este în mãsurã sã stabileascã, pe baza comparãrii datelor disponibile la biroul vamal de plecare cu cele disponibile la biroul vamal de destinatie, cã regimul s-a încheiat în mod corect.

Art. 115. – (1) Principalul obligat este titularul regimului de tranzit si rãspunde pentru:

a) prezentarea mãrfurilor intacte la biroul de destinatie în termenul prevãzut si cu respectarea întocmai a mãsurilor de marcare si sigilare adoptate de autoritatea vamalã;

b) respectarea dispozitiilor referitoare la regimul de tranzit.

(2) Transportatorul sau destinatarul mãrfurilor care acceptã mãrfurile stiind cã acestea circulã în regim de tranzit rãspunde solidar pentru respectarea obligatiilor prevãzute la alin. (1) lit. a).

Art. 116. – (1) Principalul obligat furnizeazã garantia pentru asigurarea plãtii datoriei vamale pentru mãrfurile tranzitate.

(2) Garantia poate fi:

a) garantie izolatã, care acoperã o singurã operatiune de tranzit;

b) garantie globalã, care acoperã mai multe operatiuni de tranzit, când principalul obligat a fost autorizat de autoritatea vamalã sã foloseascã aceastã garantie.

(3) Autorizatia mentionatã la alin. (2) lit. b) se acordã numai persoanelor care:

a) sunt stabilite în România;

b) sunt utilizatoare frecvente ale regimului de tranzit sau care au bonitatea de a-si achita obligatiile legate de acest regim;

c) nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementãrile vamale ori fiscale.

(4) Autoritatea vamalã poate autoriza, în cazuri justificate, utilizarea unei garantii globale de o valoare redusã sau o dispensã de la garantare. Criteriile suplimentare pentru aceastã aprobare includ:

a) folosirea corectã a procedurii de tranzit într-o perioadã datã;

b) cooperarea cu autoritatea vamalã;

c) în cazul dispensei de la garantare, o situatie financiarã bunã care sã le permitã îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauzã.

(5) Normele pentru acordarea autorizatiilor conform prevederilor alin. (4) se stabilesc prin regulamentul vamal.

(6) Dispensa de la garantare prevãzutã la alin. (4) nu se acordã pentru operatiunile de tranzit al mãrfurilor care implicã un risc ridicat de fraudã. Criteriile de stabilire a riscurilor de fraudã sunt prevãzute în regulamentul vamal.

(7) Utilizarea garantiei globale de o valoare redusã poate fi temporar interzisã de autoritatea vamalã, ca mãsurã exceptionalã în împrejurãri speciale.

(8) Garantia globalã poate fi temporar interzisã de cãtre autoritatea vamalã pentru mãrfurile care, prin utilizarea garantiei globale, au fost identificate ca fãcând obiectul unei fraude.

Art. 117. – (1) Cu exceptia situatiilor stabilite, când este cazul, prin regulamentul vamal, nu se constituie o garantie pentru:

a) transportul aerian;

b) transportul pe cãi navigabile interioare deschise traficului international;

c) transportul prin conducte;

d) transportul efectuat de companiile de cale feratã din România.

(2) Cazurile în care se poate acorda exceptarea de la garantie pentru transportul naval, altul decât cel mentionat la alin. (1) lit. b), se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 118. – (1) Normele pentru punerea în aplicare a regimului de tranzit se stabilesc prin regulamentul vamal.

(2) Autoritatea vamalã poate stabili proceduri simplificate care se aplicã anumitor tipuri de transport de mãrfuri sau pentru mãrfuri care nu pãrãsesc teritoriul vamal al României.

 

SECTIUNEA a 3-a

Antrepozitarea vamalã

 

Art. 119. – (1) Regimul de antrepozitare vamalã permite depozitarea într-un antrepozit vamal a:

a) mãrfurilor strãine, fãrã ca ele sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;

b) mãrfurilor românesti care, în temeiul prevederilor legale ce reglementeazã domenii specifice, beneficiazã, pe baza plasãrii lor într-un antrepozit vamal, de mãsurile legate de exportul mãrfurilor.

(2) Antrepozitul vamal reprezintã orice loc aprobat de autoritatea vamalã si aflat sub supravegherea acesteia, unde mãrfurile pot fi depozitate în conditiile prevãzute.

(3) Cazurile în care mãrfurile prevãzute la alin. (1) pot fi plasate sub regim de antrepozitare vamalã fãrã a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu regulamentul vamal.

Art. 120. – (1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.

(2) Antrepozitul public reprezintã antrepozitul vamal disponibil oricãrei persoane pentru depozitarea mãrfurilor.

(3) Antrepozitul privat reprezintã antrepozitul vamal rezervat depozitãrii mãrfurilor de cãtre detinãtorul antrepozitului.

(4) Detinãtorul antrepozitului este persoana autorizatã sã gestioneze antrepozitul vamal.

(5) Antrepozitarul este persoana obligatã prin declaratia de plasare a mãrfurilor sub regimul de antrepozitare vamalã sau persoana cãreia i se transferã drepturile si obligatiile unei astfel de persoane.

Art. 121. – (1) Gestionarea unui antrepozit vamal este conditionatã de eliberarea unei autorizatii de cãtre autoritatea vamalã. Aceastã autorizatie nu este necesarã în cazul în care gestionarea antrepozitului este efectuatã de autoritatea vamalã.

(2) Persoana care doreste sã gestioneze un antrepozit vamal întocmeste o cerere scrisã care sã continã informatiile necesare pentru acordarea autorizatiei si sã dovedeascã faptul cã existã o ratiune economicã pentru depozitare. Autorizatia prevede conditiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.

(3) Autorizatia se acordã numai persoanelor stabilite în România.

Art. 122. – Detinãtorul antrepozitului vamal are, fatã de autoritatea vamalã, urmãtoarele rãspunderi:

a) sã asigure supravegherea mãrfurilor, astfel încât sã nu fie posibilã sustragerea acestora de sub controlul vamal;

b) sã îndeplineascã obligatiile ce decurg din depozitarea mãrfurilor aflate în regim de antrepozitare vamalã;

c) sã respecte conditiile stabilite în autorizatie.

Art. 123. – Prin exceptie de la prevederile art. 122, când autorizatia priveste un antrepozit public, aceasta poate prevedea ca rãspunderile mentionate la art. 122 lit. a) si/sau lit. b) sã revinã exclusiv antrepozitarului.

Antrepozitarul este permanent rãspunzãtor de îndeplinirea obligatiilor ce decurg din plasarea mãrfurilor sub regimul de antrepozitare vamalã.

Art. 124. – Drepturile si obligatiile unui detinãtor de antrepozit pot fi transferate unei alte persoane, cu acordul autoritãtii vamale.

Art. 125. – Fãrã a se înlãtura aplicarea dispozitiilor art. 110, autoritatea vamalã poate cere detinãtorului de antrepozit sã ofere o garantie în legãturã cu rãspunderile specificate la art. 122.

Art. 126. – (1) Autoritatea vamalã îl desemneazã pe detinãtorul de antrepozit sau, dupã caz, pe antrepozitar sã tinã o evidentã operativã, în forma aprobatã de autoritatea vamalã, a tuturor mãrfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Desemnarea unei persoane pentru tinerea evidentei operative a mãrfurilor nu este necesarã în cazul în care un antrepozit public este gestionat de autoritatea vamalã.

(2) Înscrierea în evidenta operativã se face imediat ce mãrfurile au fost introduse în antrepozit.

(3) Dacã sunt respectate prevederile art. 108 alin. (2), autoritatea vamalã poate renunta la solicitarea tinerii de evidente operative ale mãrfurilor când rãspunderile mentionate la art. 122 lit. a) si/sau lit. b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mãrfurile sunt plasate sub regim pe baza unei declaratii vamale scrise sau a unui document administrativ, în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. b).

Art. 127. – (1) Când existã o necesitate economicã, iar supravegherea vamalã nu este influentatã nefavorabil de aceasta, autoritatea vamalã poate aproba ca:

a) mãrfurile românesti, altele decât cele prevãzute la art. 119 alin. (1) lit. b), sã fie depozitate în incinta unui antrepozit vamal. Aceste mãrfuri nu fac obiectul regimului de antrepozitare vamalã;

b) mãrfurile strãine sã fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operatiuni specifice regimului de perfectionare activã;

c) mãrfurile strãine sã fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operatiuni specifice regimului de transformare sub control vamal.

(2) Mãrfurile prevãzute la alin. (1) lit. b) si c) fac obiectul regimurilor vamale corespunzãtoare si nu al regimului de antrepozitare vamalã.

(3) Formalitãtile la care se poate renunta într-un antrepozit vamal pentru mãrfurile prevãzute la alin. (1) lit. b) si c) se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Autoritatea vamalã poate cere ca mãrfurile mentionate la alin. (1) sã fie înscrise în evidenta operativã prevãzutã la art. 126.

Art. 128. – (1) Mãrfurile pot rãmâne în regim de antrepozitare vamalã pe timp nelimitat. În cazuri exceptionale, autoritatea vamalã poate stabili un termen pânã la care antrepozitarul trebuie sã atribuie mãrfurilor o nouã destinatie vamalã.

(2) Pentru anumite mãrfuri mentionate la art. 119 alin. (1) lit. b), cuprinse în politica agricolã, se pot stabili termene prin regulamentul vamal.

Art. 129. – (1) Mãrfurile de import pot face obiectul manipulãrilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregãti pentru distributie sau revânzare. Pentru anumite categorii de mãrfuri, autoritatea vamalã poate alcãtui o listã a cazurilor în care aceste manipulãri sunt interzise pentru mãrfurile care fac obiectul politicii agricole.

(2) Mãrfurile românesti mentionate în art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamalã si care sunt cuprinse în politica agricolã, pot fi supuse doar manipulãrilor prevãzute în mod expres pentru asemenea mãrfuri.

(3) Manipulãrile prevãzute la alin. (1) si (2) se autorizeazã în prealabil de autoritatea vamalã, care fixeazã conditiile în care acestea pot avea loc.

(4) Formele de manipulare prevãzute la alin. (1) si (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 130. – (1) În cazuri justificate, mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã pot fi scoase temporar din antrepozit pe baza aprobãrii prealabile a autoritãtii vamale, care stabileste conditiile în care poate avea loc.

(2) Când sunt în afara antrepozitului vamal, mãrfurile pot fi supuse manipulãrilor prevãzute la art. 129.

Art. 131. – Autoritatea vamalã poate permite ca mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã sã fie transferate de la un antrepozit vamal la altul.

Art. 132. – (1) Când se naste o datorie vamalã referitoare la mãrfuri de import, iar valoarea în vamã se bazeazã pe un pret efectiv plãtit sau de plãtit care include cheltuielile de antrepozitare si de conservare a mãrfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamã, cu conditia ca acestea sã fie evidentiate distinct fatã de pretul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri.

(2) Când mãrfurile prevãzute la alin. (1) au fost supuse manipulãrilor prevãzute la art. 129, natura mãrfurilor, valoarea în vamã si cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data nasterii datoriei vamale dacã nu ar fi suferit aceste manipulãri. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la aceastã dispozitie.

(3) În cazul în care mãrfurile de import sunt puse în liberã circulatie în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mãrfurilor, valoarea în vamã si cantitatea ce trebuie luate în considerare la data nasterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mãrfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Dispozitiile cuprinse în prezentul alineat se aplicã numai cu conditia ca aceste elemente sã fi fost acceptate de autoritatea vamalã la momentul în care mãrfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã si dacã declarantul nu solicitã ca aceste elemente sã fie determinate la momentul nasterii datoriei vamale, fãrã sã contravinã controlului ulterior prevãzut la art. 100.

Art. 133. – Mãrfurile românesti prevãzute la art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt cuprinse în politica agricolã si sunt plasate într-un antrepozit vamal, trebuie sã fie exportate sau sã primeascã o altã destinatie, stabilitã prin reglementãrile mentionate la acel articol.

 

SECTIUNEA a 4-a

Perfectionarea activã

 

Art. 134. – (1) Regimul de perfectionare activã permite ca urmãtoarele mãrfuri sã fie utilizate pe teritoriul vamal al României într-una sau mai multe operatiuni de perfectionare:

a) mãrfurile strãine destinate reexportului în afara teritoriului vamal al României sub forma produselor compensatoare, fãrã ca aceste mãrfuri sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;

b) mãrfurile puse în liberã circulatie, cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mãrfuri, dacã sunt exportate în afara teritoriului vamal al României sub formã de produse compensatoare.

(2) Prin sistem cu suspendare se întelege regimul de perfectionare activã prevãzut la alin. (1) lit. a).

(3) Prin sistem cu rambursare se întelege regimul de perfectionare activã prevãzut la alin. (1) lit. b).

(4) Prin operatiuni de perfectionare se întelege:

a) prelucrarea mãrfurilor, inclusiv montajul, asamblarea si adaptarea lor la alte mãrfuri;

b) transformarea mãrfurilor;

c) repararea mãrfurilor, inclusiv restaurarea lor;

d) utilizarea anumitor mãrfuri, definite în conformitate cu regulamentul vamal, care, desi nu se regãsesc în produsele compensatoare, permit sau faciliteazã obtinerea acestor produse, chiar dacã dispar total sau partial în cursul folosirii lor.

(5) Prin produse compensatoare se întelege toate produsele care rezultã din operatiuni de perfectionare.

(6) Prin mãrfuri echivalente se întelege mãrfurile românesti care sunt utilizate în locul mãrfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.

(7) Prin rata de randament se întelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute din perfectionarea unor cantitãti determinate de mãrfuri de import.

Art. 135. – (1) Mãrfurile echivalente trebuie sã fie de aceeasi calitate si sã aibã aceleasi caracteristici ca mãrfurile de import. În anumite cazuri, stabilite în regulamentul vamal, mãrfurile echivalente pot fi într-un stadiu de fabricatie mai avansat decât mãrfurile de import.

(2) Autoritatea vamalã permite ca:

a) produsele compensatoare sã fie obtinute din mãrfuri echivalente;

b) produsele compensatoare obtinute din mãrfuri echivalente sã fie exportate din România înainte de a importa mãrfurile de import.

(3) Când se aplicã dispozitiile alin. (2), mãrfurile de import sunt considerate, în scopuri vamale, ca mãrfuri echivalente, iar mãrfurile echivalente ca mãrfuri de import.

(4) Când se aplicã alin. (2) lit. b) si produsele compensatoare ar fi susceptibile de plata drepturilor de export dacã nu ar fi exportate sau reexportate în cadrul unei operatiuni de perfectionare activã, titularul autorizatiei trebuie sã constituie o garantie pentru a asigura plata acestor drepturi în eventualitatea în care importul mãrfurilor nu se efectueazã în termenul prevãzut.

(5) Prin regulamentul vamal se pot adopta mãsuri destinate sã interzicã, sã limiteze sau sã faciliteze operatiunile efectuate în temeiul alin. (2).

Art. 136. – Autorizatia de perfectionare activã este emisã la cererea persoanei care efectueazã operatiunile de perfectionare sau care se ocupã de efectuarea lor.

Art. 137. – Autorizatia de perfectionare activã se acordã numai:

a) persoanelor stabilite în România. Autorizatia se poate acorda si persoanelor stabilite în afara României pentru importurile de naturã necomercialã;

b) când, fãrã sã aducã atingere utilizãrii mãrfurilor mentionate la art. 134 alin. (4) lit. d), mãrfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul mentionat la art. 135, când se poate verifica îndeplinirea conditiilor prevãzute pentru mãrfurile echivalente;

c) când regimul de perfectionare activã poate contribui la crearea unor conditii favorabile pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu conditia ca interesele esentiale ale producãtorilor români sã nu fie afectate în mod nefavorabil. Cazurile în care conditiile economice se considerã îndeplinite se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 138. – (1) Autoritatea vamalã stabileste termenul în care produsele compensatoare trebuie sã fie exportate sau reexportate ori sã li se atribuie o altã destinatie vamalã. Acest termen trebuie sã tinã seama de durata necesarã pentru efectuarea operatiunilor de perfectionare si de livrare a produselor compensatoare.

(2) Termenul prevãzut la alin. (1) se calculeazã de la data la care mãrfurile strãine sunt plasate sub regimul de perfectionare activã. Autoritatea vamalã poate acorda prelungirea termenului în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizatiei. Din ratiuni de simplificare se poate decide ca un termen care începe în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru sã se încheie în ultima zi a unei luni calendaristice ulterioare, respectiv a unui trimestru ulterior.

(3) Când se aplicã prevederile art. 135 alin. (2) lit. b), autoritatea vamalã stabileste termenul în care mãrfurile strãine trebuie declarate pentru regim. Acest termen începe la data acceptãrii declaratiei de export pentru produsele compensatoare obtinute din mãrfurile echivalente corespunzãtoare.

(4) Autoritatea vamalã poate sã prevadã termene specifice în cazul unor operatiuni de perfectionare sau pentru anumite mãrfuri de import.

Art. 139. – (1) Autoritatea vamalã stabileste fie rata de randament a operatiunii, fie, când este cazul, metoda de determinare a acestei rate. Rata de randament este propusã de titularul operatiunii pe baza conditiilor reale în care se efectueazã sau urmeazã sã se efectueze operatiunea de perfectionare.

(2) În cazuri justificate, pentru operatiuni de perfectionare activã care se efectueazã uzual în conditii tehnice bine definite, cu mãrfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezultã produse compensatoare de o calitate uniformã, se poate stabili, potrivit regulamentului vamal, o ratã de randament standard, pe baza unor date reale, cunoscute si determinate în prealabil de titularul operatiunii.

Art. 140. – Cazurile si conditiile în care mãrfurile aflate în aceeasi stare sau produsele compensatoare sunt considerate a fi fost puse în liberã circulatie se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 141. – (1) În cazul nasterii unei datorii vamale, cuantumul acesteia se determinã pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaratiei de plasare a acestor mãrfuri sub regim de perfectionare activã.

(2) Dacã în momentul mentionat la alin. (1) mãrfurile de import îndeplinesc conditiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferential în cadrul contingentelor sau al plafoanelor tarifare, acestea pot beneficia de tratamentul tarifar preferential prevãzut pentru mãrfuri identice în momentul acceptãrii declaratiei vamale de punere în liberã circulatie.

Art. 142. – Prin exceptie de la prevederile art. 141, produsele compensatoare:

a) sunt supuse drepturilor de import corespunzãtoare, când sunt puse în liberã circulatie si se regãsesc în lista prevãzutã de regulamentul vamal, în mãsura în care ele sunt proportionale cu partea exportatã a produselor compensatoare neincluse pe aceastã listã. Titularul autorizatiei are însã dreptul sã solicite ca taxarea pentru acele produse sã fie efectuatã în conditiile mentionate la art. 141;

b) sunt supuse drepturilor de import corespunzãtoare când sunt supuse taxãrii stabilite prin politica agricolã si sunt îndeplinite conditiile prevãzute în regulamentul vamal;

c) sunt supuse drepturilor de import determinate în conformitate cu reglementãrile aplicabile regimului vamal în cauzã sau în materie de zone libere sau antrepozite libere, când au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonã liberã ori antrepozit liber. Titularul autorizatiei are însã dreptul sã solicite ca taxarea sã fie efectuatã potrivit art. 141 sau, în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinatie vamalã, alta decât transformarea sub control vamal, cuantumul drepturilor de import percepute sã fie cel putin egal cu cel calculat conform art. 141;

d) pot fi supuse reglementãrilor privind stabilirea drepturilor prevãzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mãrfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;

e) beneficiazã de tratament tarifar favorabil în functie de destinatia lor finalã, când acest tratament este prevãzut pentru mãrfuri identice importate;

f) sunt scutite de drepturi de import când o astfel de scutire este prevãzutã, prin lege, pentru mãrfuri identice importate.

Art. 143. – (1) Produsele compensatoare ori mãrfurile aflate în aceeasi stare pot face obiectul unui export temporar, total sau partial, în scopul perfectionãrii complementare efectuate în afara teritoriului vamal al României, cu conditia obtinerii unei autorizatii si cu respectarea prevederilor privind regimul de perfectionare pasivã.

(2) Când ia nastere o datorie vamalã privind produsele reimportate, autoritatea vamalã încaseazã:

a) drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeasi stare mentionate la alin. (1), calculate în conformitate cu prevederile art. 141 si 142;

b) drepturile de import pentru produsele reimportate dupã perfectionare în afara teritoriului vamal al României, al cãror cuantum se calculeazã în conformitate cu dispozitiile privind regimul de perfectionare pasivã în aceleasi conditii care s-ar aplica dacã produsele exportate sub acest din urmã regim ar fi fost puse în liberã circulatie înainte ca acest export sã aibã loc.

Art. 144. – (1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mãrfurile. Acest sistem nu poate fi utilizat când, în momentul acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie:

a) mãrfurile de import sunt supuse unor restrictii cantitative la import;

b) mãrfurile de import beneficiazã de o mãsurã tarifarã în cadrul contingentelor;

c) pentru mãrfurile de import este necesarã prezentarea unei licente de import sau export ori a unui certificat prevãzut de reglementãrile privind politica agricolã;

d) a fost stabilitã o restituire la export sau o taxã la export pentru produsele compensatoare.

(2) Rambursarea drepturilor de import nu este permisã nici în cazul în care, în momentul acceptãrii declaratiei de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesitã prezentarea unui certificat de import sau de export ori s-a stabilit o restituire sau o taxã la export pentru acestea.

(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (1) si (2).

Art. 145. – (1) În declaratia de punere în liberã circulatie trebuie sã se indice faptul cã se utilizeazã sistemul de rambursare si sã fie furnizate datele de referintã ale autorizatiei.

(2) La cererea autoritãtii vamale, autorizatia mentionatã la alin. (1) se anexeazã la declaratia de punere în liberã circulatie.

Art. 146. – În cadrul sistemului cu rambursare nu se aplicã dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. b), alin. (3) si (4), art. 138 alin. (3), art. 140, 141 si art. 142 lit. b) si d), precum si art. 149.

Art. 147. – (1) Titularul autorizatiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import când poate dovedi, în conformitate cu cerintele autoritãtii vamale, cã mãrfurile de import puse în liberã circulatie în cadrul sistemului cu rambursare sub formã de produse compensatoare sau mãrfuri în aceeasi stare au fost:

a) fie exportate;

b) fie plasate, în vederea reexportului ulterior, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozitare vamalã, regimul de admitere temporarã sau regimul de perfectionare activã în sistem cu suspendare sau într-o zonã liberã sau antrepozit liber.

(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) se aplicã în cazul în care au fost îndeplinite toate conditiile de utilizare a regimului.

(3) În scopul atribuirii unei destinatii vamale în conformitate cu alin. (1) lit. b), produsele compensatoare sau mãrfurile de import aflate în aceeasi stare sunt considerate mãrfuri strãine.

(4) Termenul în care trebuie sã se depunã cererea de rambursare se stabileste prin regulamentul vamal.

(5) Când produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeasi stare, plasate sub un regim vamal sau într-o zonã liberã sau antrepozit liber, potrivit alin. (1), sunt puse în liberã circulatie, cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise se considerã a constitui cuantumul datoriei vamale.

(6) În scopul stabilirii cuantumului drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, prevederile art. 142 lit. a) se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 148. – Exportul temporar al produselor compensatoare realizat conform art. 143 alin. (1) nu se considerã ca export, în sensul art. 147, cu exceptia cazului când acele produse nu sunt reimportate în România în perioada prevãzutã.

Art. 149. – Regimul de perfectionare activã în sistemul cu suspendare se aplicã si pentru ca produsele compensatoare sã beneficieze de scutirea de drepturi de export în care se încadreazã produsele identice obtinute din mãrfuri românesti în locul mãrfurilor de import.

 

SECTIUNEA a 5-a

Transformarea sub control vamal

 

Art. 150. – Regimul de transformare sub control vamal permite ca mãrfurile strãine sã fie utilizate pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operatiuni care le modificã natura sau starea, fãrã sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã. Regimul permite punerea lor în liberã circulatie cu plata drepturilor de import datorate pentru mãrfurile rezultate din operatiunile de transformare. Acestea sunt denumite produse transformate.

Art. 151. – Cazurile si conditiile specifice în care se poate folosi regimul de transformare sub control vamal se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 152. – Autorizatia pentru transformare sub control vamal se acordã la cererea persoanei care efectueazã transformarea sau care se ocupã de efectuarea acesteia.

Art. 153. – Autorizatia pentru transformare sub control vamal se acordã numai:

a) persoanelor stabilite în România;

b) când mãrfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

c) când natura sau starea mãrfurilor din momentul plasãrii lor sub regim nu mai poate fi reconstituitã economic dupã transformare;

d) când utilizarea regimului nu poate avea drept consecintã eludarea efectelor reglementãrilor privind originea si a restrictiilor cantitative aplicabile mãrfurilor importate;

e) când sunt îndeplinite conditiile necesare ca regimul sã ajute la crearea sau mentinerea activitãtii de transformare a mãrfurilor în România, fãrã sã aducã atingere în mod vãdit intereselor economice ale producãtorilor nationali de mãrfuri similare. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile în care aceste conditii economice se considerã îndeplinite.

Art. 154. – Dispozitiile art. 138 alin. (1), (2) si (4) si ale art. 139 se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 155. – Când ia nastere o datorie vamalã pentru mãrfurile aflate în aceeasi stare sau pentru produsele care sunt în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevãzut în autorizatie, cuantumul acestei datorii se stabileste pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaratiei de plasare a mãrfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.

Art. 156. – (1) În cazurile în care mãrfurile de import îndeplineau conditiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferential când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal si când acest tratament tarifar preferential este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în liberã circulatie, drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculeazã prin aplicarea taxei pentru tratamentul tarifar preferential respectiv.

(2) Dacã tratamentul tarifar preferential mentionat la alin. (1) este prevãzut pentru mãrfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aplicarea taxei mentionate la alin. (1) cu privire la produsele transformate este, de asemenea, supusã conditiei ca respectivul tratament tarifar preferential sã fie aplicabil mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie. În acest caz, cantitãtii de mãrfuri de import utilizate în mod real la fabricarea produselor transformate puse în liberã circulatie i se aplicã contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare la momentul acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie si nu se procedeazã la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produsele identice cu produsele transformate.

 

SECTIUNEA a 6-a

Admiterea temporarã

 

Art. 157. – Regimul de admitere temporarã permite utilizarea pe teritoriul vamal al României, cu exonerarea totalã sau partialã de drepturi de import si fãrã a fi supuse mãsurilor de politicã comercialã, a mãrfurilor strãine destinate reexportului, fãrã sã fi suferit vreo modificare în afara deprecierii normale datorate utilizãrii lor.

Art. 158. – Autorizatia de admitere temporarã se acordã la cererea persoanei care utilizeazã mãrfurile sau care se ocupã ca acestea sã fie utilizate.

Art. 159. – Autoritatea vamalã refuzã acordarea regimului de admitere temporarã când este imposibil sã se asigure identificarea mãrfurilor de import. Autoritatea vamalã poate însã autoriza utilizarea regimului de admitere temporarã fãrã asigurarea identificãrii mãrfurilor când, având în vedere natura acestora sau a operatiunilor de îndeplinit, absenta mãsurilor de identificare nu poate duce la o folosire abuzivã a regimului.

Art. 160. – (1) Autoritatea vamalã stabileste termenul în care mãrfurile de import trebuie sã fie reexportate sau sã li se dea o altã destinatie vamalã. Termenul aprobat trebuie sã fie suficient pentru ca obiectivul utilizãrii autorizate sã fie atins.

(2) Termenul maxim în care mãrfurile pot rãmâne în regimul de admitere temporarã este de 24 de luni. Autoritatea vamalã poate stabili reducerea termenului, cu acordul persoanei în cauzã.

(3) Autoritatea vamalã poate, numai în împrejurãri exceptionale, la cererea persoanei în cauzã si în limite rationale, sã prelungeascã termenul prevãzut la alin. (2) pentru a permite utilizarea autorizatã.

Art. 161. – Cazurile si conditiile speciale în care regimul de admitere temporarã poate fi utilizat cu exonerare totalã de drepturi de import se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 162. – (1) Utilizarea regimului de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import se acordã pentru mãrfurile care nu sunt prevãzute la art. 161 sau care, chiar dacã sunt mentionate, nu îndeplinesc toate conditiile prevãzute în articolul respectiv pentru acordarea admiterii temporare cu exonerare totalã de drepturi de import.

(2) Prin regulamentul vamal se stabilesc lista mãrfurilor pentru care nu poate fi utilizat regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import, precum si conditiile în care se poate recurge la acest regim.

Art. 163. – (1) Cuantumul drepturilor de import de plãtit pentru mãrfurile plasate sub regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import se stabileste la 3%, pentru fiecare lunã sau fractie de lunã în care mãrfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi, din cuantumul drepturilor care ar fi fost plãtite dacã astfel de mãrfuri ar fi fost puse în liberã circulatie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporarã.

(2) Cuantumul drepturilor de import de încasat nu îl poate depãsi pe acela care ar fi trebuit încasat dacã mãrfurile respective ar fi fost puse în liberã circulatie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporarã, fãrã sã se ia în considerare majorãrile de întârziere care ar putea fi aplicate.

(3) Transferul drepturilor si obligatiilor care decurg din regimul de admitere temporarã, conform prevederilor art. 112, nu presupune aplicarea acelorasi mãsuri de exonerare pentru fiecare dintre perioadele de utilizare avute în vedere.

(4) Când transferul mentionat la alin. (3) se efectueazã cu exonerare partialã pentru ambii titulari autorizati sã utilizeze regimul în aceeasi lunã, titularul autorizatiei initiale este obligat sã plãteascã cuantumul drepturilor de import pentru întreaga lunã.

Art. 164. – (1) Când ia nastere o datorie vamalã pentru mãrfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabileste pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare acestor mãrfuri în momentul acceptãrii declaratiei de plasare a mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã. Cu toate acestea, când dispozitiile mentionate la art. 161 prevãd astfel, cuantumul datoriei se determinã pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor în cauzã aplicabile în momentul nasterii datoriei vamale.

(2) În cazul în care, din alte ratiuni decât cele de plasare a mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import, ia nastere o datorie vamalã pentru mãrfurile plasate sub regimul mentionat, cuantumul acesteia este egal cu diferenta dintre cuantumul drepturilor calculate conform alin. (1) si al celor de plãtit, conform art. 163.

 

SECTIUNEA a 7-a

Perfectionarea pasivã

 

Art. 165. – (1) Regimul de perfectionare pasivã permite ca mãrfurile românesti sã fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operatiuni de perfectionare, iar produsele rezultate din aceste operatiuni sã fie puse în liberã circulatie cu exonerare totalã sau partialã de drepturi de import.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu înlãturã aplicarea prevederilor care reglementeazã domenii specifice privind sistemul de schimburi standard prevãzut în prezenta sectiune sau la art. 143.

(3) Exportul temporar al mãrfurilor românesti atrage aplicarea drepturilor de export, a mãsurilor de politicã comercialã si a altor formalitãti prevãzute pentru scoaterea mãrfurilor românesti în afara teritoriului vamal al României.

(4) În sensul prezentei sectiuni, prin:

a) mãrfuri de export temporar se întelege mãrfurile plasate sub regimul de perfectionare pasivã;

b) operatiuni de perfectionare se întelege operatiunile mentionate la art. 134 alin. (4) lit. a)–c);

c) produse compensatoare se întelege toate produsele care rezultã din operatiunile de perfectionare;

d) rata de randament se întelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute prin perfectionarea unei cantitãti date de mãrfuri de export temporar.

Art. 166. – (1) Nu pot fi plasate în regim de perfectionare pasivã mãrfurile românesti:

a) al cãror export implicã rambursarea sau remiterea drepturilor de import;

b) care, înaintea exportului, au fost puse în liberã circulatie cu exonerare totalã de drepturi de import, în functie de destinatia lor finalã, atât timp cât conditiile pentru acordarea unei astfel de exonerãri continuã sã se aplice;

c) al cãror export implicã acordarea rambursãrilor la export sau pentru care, potrivit reglementãrilor privind politica agricolã, se acordã un alt avantaj financiar decât aceste rambursãri.

(2) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (1) lit. b).

Art. 167. – (1) Autorizatia de perfectionare pasivã se emite la cererea persoanei care se ocupã de îndeplinirea operatiunilor de perfectionare.

(2) Autorizatia de perfectionare pasivã poate fi acordatã si unei alte persoane decât cea prevãzutã la alin. (1) pentru mãrfurile de origine românã, în sensul titlului II cap. II sectiunea 1, când operatiunea de  perfectionare constã în încorporarea acelor mãrfuri în mãrfuri obtinute în afara României si importate ca produse compensatoare, cu conditia ca utilizarea acestui regim sã contribuie la promovarea vânzãrii mãrfurilor de export, fãrã sã aducã atingere intereselor esentiale ale producãtorilor români de produse identice sau similare cu produsele compensatoare importate.

(3) Cazurile si modalitãtile în care se aplicã alin. (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 168. – Autorizatia se acordã numai:

a) persoanelor stabilite în România;

b) când se poate stabili faptul cã produsele compensatoare rezultã din perfectionarea mãrfurilor de export temporar. Cazurile si conditiile în care se pot aplica derogãri de la prezenta dispozitie sunt prevãzute în regulamentul vamal;

c) când utilizarea regimului de perfectionare pasivã nu este de naturã sã aducã atingere în mod serios intereselor esentiale ale producãtorilor români.

Art. 169. – (1) Autoritatea vamalã stabileste termenul în care produsele compensatoare trebuie sã fie reimportate pe teritoriul vamal al României. Acest termen se prelungeste în urma depunerii, înainte de expirarea termenului initial, a unei cereri justificate a titularului autorizatiei.

(2) Autoritatea vamalã stabileste fie rata de randament a operatiunii, fie, când este necesar, modalitatea de stabilire a acesteia.

Art. 170. – (1) Exonerarea totalã sau partialã de drepturi de import prevãzutã la art. 171 alin. (1) se acordã numai când produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea în liberã circulatie în numele sau pe seama:

a) titularului autorizatiei; sau

b) a oricãrei alte persoane stabilite în România, cu conditia ca acea persoanã sã fi obtinut consimtãmântul titularului autorizatiei, iar conditiile autorizãrii sã fie îndeplinite.

(2) Exonerarea totalã sau partialã de drepturi de import nu se acordã când una dintre conditiile sau obligatiile legate de regimul de perfectionare pasivã nu este îndeplinitã, în afarã de cazul în care se stabileste cã neconcordantele nu au un efect semnificativ în functionarea corectã a regimului de perfectionare pasivã.

Art. 171. – (1) Exonerarea totalã sau partialã de drepturi de import prevãzutã la art. 165 constã în deducerea din cuantumul drepturilor de import, aferente produselor compensatoare puse în liberã circulatie, a cuantumului drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeasi datã mãrfurilor de export temporar, dacã acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al României din tara în care a avut loc operatiunea de perfectionare sau ultima operatiune de perfectionare.

(2) Cuantumul ce trebuie dedus în temeiul prevederilor alin. (1) se calculeazã pe baza cantitãtii si a felului mãrfurilor în cauzã, la data acceptãrii declaratiei de plasare sub regimul de perfectionare pasivã si pe baza altor elemente de taxare aplicabile la data acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie a produselor compensatoare.

(3) Valoarea mãrfurilor de export temporar este cea înscrisã în declaratia vamalã de plasare sub regimul de perfectionare pasivã sau, dacã nu este posibilã determinarea valorii în acest mod, valoarea se determinã prin diferenta dintre valoarea în vamã a produselor compensatoare si costurile de perfectionare justificate prin documente.

(4) Dacã înainte de a fi plasate sub regimul de perfectionare pasivã mãrfurile de export temporar au fost puse în liberã circulatie la o taxã redusã în functie de destinatia lor finalã si atât timp cât conditiile de acordare a acestei taxe reduse continuã sã se aplice, cuantumul de dedus este cuantumul drepturilor de import încasat la punerea în liberã circulatie a mãrfurilor. Prin regulamentul vamal se stabilesc si alte costuri care nu se iau în considerare la calcularea cuantumului care trebuie dedus.

(5) Când mãrfurile de export temporar ar putea beneficia, la punerea în liberã circulatie, de o taxã redusã sau zero, în functie de destinatia lor finalã, aceastã taxã se ia în considerare cu conditia ca mãrfurile sã fi suferit aceleasi operatiuni ca operatiunile prevãzute pentru o astfel de destinatie în tara în care a avut loc operatiunea de perfectionare sau ultima operatiune de perfectionare.

(6) Dacã produsele compensatoare beneficiazã de o mãsurã tarifarã preferentialã, în sensul art. 46 lit. d) sau e), iar aceastã mãsurã existã pentru mãrfurile care se încadreazã la acelasi cod tarifar ca si mãrfurile de export temporar, procentul drepturilor de import de luat în considerare la stabilirea cuantumului de dedus conform alin. (1) este acela care s-ar aplica dacã mãrfurile de export temporar ar îndeplini conditiile în care se aplicã mãsura preferentialã.

(7) Prezentul articol nu înlãturã aplicarea prevederilor adoptate de România în schimbul de mãrfuri cu alte tãri, care stabilesc exonerarea de drepturi de import a anumitor produse compensatoare.

Art. 172. – (1) Când scopul operatiunii de perfectionare este repararea mãrfurilor de export temporar, acestea sunt puse în liberã circulatie cu exonerare totalã de drepturi de import când mãrfurile au fost reparate cu titlu gratuit fie datoritã unei obligatii contractuale sau legale care decurge dintr-o garantie, fie datoritã existentei unui viciu de fabricatie.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care defectul a fost luat în considerare în momentul în care mãrfurile în cauzã au fost puse pentru prima oarã în liberã circulatie.

Art. 173. – (1) Când scopul operatiunii de perfectionare este repararea mãrfurilor de export temporar si o astfel de reparare se efectueazã cu titlu oneros, exonerarea partialã de drepturi de import prevãzutã la art. 165 constã în stabilirea cuantumului drepturilor aplicabile, pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie a produselor respective si luând în considerare ca valoare în vamã o valoare egalã cu costurile de reparare, cu conditia ca aceste costuri sã reprezinte singura platã efectuatã cãtre titularul autorizatiei si sã nu fie influentate de nici o legãturã între titular si operator.

(2) Prin exceptie de la dispozitiile art. 171, prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile si conditiile specifice în care mãrfurile pot fi puse în liberã circulatie în urma operatiunii de perfectionare pasivã, pentru care costul operatiunii de perfectionare este luat ca bazã pentru evaluare în vederea aplicãrii Tarifului vamal de import al României.

Art. 174. – (1) Perfectionarea pasivã în sistemul de schimburi standard permite ca marfa importatã, denumitã în continuare produs de înlocuire, sã înlocuiascã un produs compensator.

(2) Autoritatea vamalã aprobã utilizarea sistemului de schimburi standard când operatiunea de perfectionare constã în repararea de mãrfuri românesti, altele decât cele care fac obiectul politicii agricole sau al reglementãrilor specifice aplicabile anumitor mãrfuri ce rezultã din transformarea produselor agricole.

(3) Fãrã a se înlãtura aplicarea prevederilor art. 179, dispozitiile privind produsele compensatoare se aplicã si produselor de înlocuire.

(4) Autoritatea vamalã permite ca produsele de înlocuire sã fie importate înainte de exportul mãrfurilor de export temporar, procedura numindu-se import anticipat. La importul anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garantie care sã acopere cuantumul drepturilor de import.

Art. 175. – (1) Produsele de înlocuire trebuie sã se încadreze la acelasi cod tarifar, sã fie de aceeasi calitate comercialã si sã aibã aceleasi caracteristici tehnice ca mãrfurile de export temporar, dacã acestea din urmã ar fi fost supuse operatiunii de reparare în cauzã.

(2) Dacã mãrfurile de export temporar au fost deja folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie sã nu fie produse noi. Autoritatea vamalã poate acorda derogãri de la aceastã regulã dacã produsul de înlocuire a fost livrat gratuit fie datoritã unei obligatii contractuale sau legale care decurge dintr-o garantie, fie datoritã unui viciu de fabricatie.

Art. 176. – Sistemul de schimburi standard poate fi autorizat numai când este posibil sã se verifice dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute la art. 175.

Art. 177. – (1) În cazul importului anticipat, exportul mãrfurilor de export temporar se realizeazã în termen de douã luni de la data acceptãrii de cãtre autoritatea vamalã a declaratiei de punere în liberã circulatie a produselor de înlocuire.

(2) În situatii exceptionale, la solicitarea justificatã a titularului, autoritatea vamalã poate prelungi, în limite rezonabile, termenul prevãzut la alin. (1).

Art. 178. – În cazul importului anticipat si când se aplicã prevederile art. 171, cuantumul de dedus se determinã pe baza elementelor de taxare aplicabile mãrfurilor de export temporar la data acceptãrii declaratiei de plasare sub acest regim.

Art. 179. – Prevederile art. 167 alin. (2) si ale art. 168 lit. b) nu se aplicã în cazul sistemului de schimb de mãrfuri standard.

Art. 180. – Dispozitiile mentionate în cadrul perfectionãrii pasive sunt aplicabile si în scopul punerii în aplicare a mãsurilor netarifare de politicã comercialã.

 

CAPITOLUL III

Exportul

 

Art. 181. – (1) Regimul de export permite scoaterea mãrfurilor românesti în afara teritoriului vamal al României. Regimul de export atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã, îndeplinirea formalitãtilor vamale prevãzute pentru exportul mãrfurilor, precum si, dupã caz, încasarea oricãror drepturi legal datorate.

(2) Cu exceptia mãrfurilor plasate sub regimul de perfectionare pasivã, toate mãrfurile românesti destinate a fi exportate trebuie sã fie plasate sub regimul de export.

(3) Cazurile si conditiile în care mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaratii de export se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Declaratia de export se depune la biroul vamal în a cãrui razã de competentã se aflã sediul exportatorului sau locul în care mãrfurile sunt ambalate sau încãrcate în vederea exportului.

(5) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (4).

Art. 182. – Liberul de vamã pentru export se acordã cu conditia ca mãrfurile în cauzã sã pãrãseascã teritoriul vamal al României în aceeasi stare în care acestea se aflau în momentul acceptãrii declaratiei de export.

siweb - web design

Documentele prezentate pe acest site sunt legi de interes general, prezentate cu caracter pur informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici. Va recomandam sa consultati legislatia oficiala publicata in Monitorul Oficial.
Cod-juridic.ro nu poate fi facut raspunzatoar in nici un fel de pierderile sau daunele pe care cineva le-ar putea suferi ca urmare a folosirii in vreun fel a informatiilor prezentate in acest site web.

web design sibiu